fbpx

20 februarie 2017

21/02/2017 articol, Blog

Este 11.30 PM și am terminat de tradus prima pagină din capitolului Surya al cărții gurului meu, Divine Initiation. Mă simt tare mândră și fericită! Mândră în sensul de împlinită – nu cred că mai cunosc al sens al acestui cuvânt după „periplul” meu prin India. Îmi doresc nespus să continui așa în fiecare seară, pentru că fără a studia ceea ce am început să studiez la ashramul Shri Kali nu cred că mi-aș mai putea continua viața. Oricât de drastic ar suna pentru unii, odată ce sufletul tău descoperă cine este, odată ce te regăsești pe tine in Divinitate și te indentifici cu natura ei, nimic altceva nu ți se va părea mai frumos sau mai relevant în viața vreodată. 

Iar de când m-am întors în țară, adică din octombrie 2016, n-am făcut altceva decât să construiesc școala Yoga România și să lucrez pentru acest scop. Am ajuns să muncesc câte 12 ore pe zi. Și după 4 luni de începuturi frumoase, care nici nu știu când au trecut, mă simt mai goală pe dinăuntru ca niciodată. Cum pot să las manualele de sanscrită să doarmă de atâtea luni? Abia le-am atins în ultima perioadă, și asta preț de o oră, după care a urmat o pauză nesfârșită încă. Și cum pot să nu fi terminat încă o dată de citit Divine Initiation? Și mai ales cum pot să nu îmi fac măcar seria de dand zilnic? Ce să mai vorbesc despre forward bendings sau Surya Namaskar… Sau despre Paratrishika Vivaranam? Nu, nimic de zis, le-am lăsat pe toate să se îngroape sub amintiri și sub praf. Și mă macină acum, mă caută toate prin vise și îmi cauzează remușcări.

Și pe bună dreptate! Căci nu e nimic mai frumos decât răpirea tantrică, așa cum a numit-o profesorul meu atunci când eu îi trimiteam SMS-uri de încântare absolută și beatitudine divină, stări pe care mi le provocau în cascade necontenite textele sacre tantrice. Mi-e dor, mi-e tare dor de acea agonie care dă sens acestei realități, de acea stare incomparabilă cu orice alt sentiment trăit vreodată. Și totul putând fi obținut atât de simplu: doar citind și lăsând să te pătrundă versurile.

Dar timpul, timpul cine mi-l dă? Sau mai bine zis: cine mi-l fură? Cred că mi-l fur singură, dormind sau rezolvând ale treburi amânate. La partea cu somnul, nu pot sa neg că fără el n-aș mai fi bună de nimic. Mai ales de când în ultimele două săptămâni am început să predau āsanele de 6 ori pe săptămână, marțea și joi chiar de două ori pe zi. Ei și, veți spune, nu era la fel și la ashramul din India? Ba chiar aproape 6 ore pe zi de āsane acolo. Doar că acolo era ashram, masa gata de 3 ori pe zi, spălatul și călcatul rufelor de către femeile ce îngrijeau de noi, îmi mai rămânea doar curățenia în cameră și în baie să mi-o fac singură. Și o făceam, cu mare drag, săptămânal. Ba chiar într-o perioadă, vâzând cum femeile indiene măturau și dădeau cu mopul zilnic în camerele în care locuiau, începusem și eu să fac același lucru. Iar în restul timpului puteam citit liniștită.

Desigur, ar fi injust să mă mint singură: cât timp de lectură tantrică să mai fi avut, când mai erau și prelegerile de la prânz și cele de seara în program? Evident că tot nopțile adormeam cu lumina aprinsă, citind de parcă nu ar mai fi existat ziua de mâine, lăsând strategic becul aprins pentru a mă trezi din somn când oboseala m-ar fi doborât și aș fi adormit cu cartea în mână. Desigur că am avut și tentative de a mă trezi la 5 sau 6 dimineața și de a studia până la 8:30, când începeau cursurile, dar niciodată nu m-au ținut mai mult de 2-3 zile.

Și era normal, până la urmă, deși multă lume nu înțelege și mă acuză pe nedrept că dorm prea mult. Cine nu a făcut yoga traditională nu are cum să înțeleagă, deci mai înțelept ar fi să nu vorbească – dar câți dintre noi mai sunt astăzi înțelepti?! Când practici acest tip de yoga predat la ashramul din India, este normal să devii obosit, întrucât se manipulează prana, iar această manipulare se simte, cam într-o lună de zile, în tot organismul. Depinde de cât de mult faci. În India făcea foarte multă yoga, deci era normal. Iar acum fac destulă, dar pe deasupra mai fac și multe altele: predau engleza în ședințe individuale aproape zilnic, predau engleză inginerilor de la Renault de luni până joi, predau yoga tot de luni până joi, uneori și de două ori pe zi, iar în restul timpului mă ocup de puțin social media, de actualizarea campaniilor de publicitate, de plata facturilor, de mici cumpărături pentru firmă (sau mai mari, depinde de ce nevoie apar), de update-ul agendei care mai nou include și cursuri de yoga pentru copii și chiar și de matematică vedică. Sigur, mai răspund și la telefoanele noilor cursanți, îi adaug și îi prezint pe grupul dedicat de pe Whatsapp, mai răspund și altor cursanți, fiecare cu problemele sale și lista poate continua…

Vinerea… ei bine, vinerea ar trebui să fie ziua mea liberă – singura rămasă, căci de 3 săptămâni cursurile pentru copii le țin duminica. Și totuși e liberă doar în sensul că nu mai părăsesc domiciliul (ceea ce e oricum un răsfăț total!), dar chiar și așa am mai predat engleza de acasă și evident, m-am pregătit mereu pentru cursul intensiv de yoga de sâmbătă, cel de 3 ore, unde îmbinăm partea practică cu cea teoretică. Cum teoria o țin eu, nu era normal să mă pregătesc? Căci prelegerile sunt puțin diferite de cele pe care le primeam eu în India, în sensul bun al cuvântului. Iar gurul meu își dă ultimul suflu la telefon nopțile cu mine, în timp ce eu scriu alert de mână tot ce îmi dictează el, căci, crede profesorul meu, „românii sunt mai liberi în gândire și le putem spune mai multe adevăruri pe neocolite”. Zis și făcut, doar că asta înseamnă dublă muncă din partea lui și a mea. Unde mai pui că până de curând am avut o cursanta din India, deci vorbitoare de engleză, așadar am ținut prelegerile uneori doar în engleză, dar de cele mai multe ori bilingv, ca să înțeleagă toată lumea.

Și nu știu câți ați vorbit vreodată în public mai mult de 15 minute (apropo de licențe și dizertații asta), dar vă asigur eu că dupa jumătate de oră, devine dificil. Și să nu uităm că am foile în față, deci nu mă refer la memorarea informației și redarea ei, ci la faptul că trebuie să îți dozezi suflul încât să acoperi o clasă de 35 mp, ca să audă toată lumea. La care se adaugă și turuitul, căci am și de tradus pe alocuri și rareori terminăm noi la 18.00 fix sâmbăta, deși eu îmi dau toată silința. Iar la final, nu-i ca și cum s-a terminat, ci umrează socializarea în stil ashramic, cu papa bun pregătit cu o zi înainte și apoi strânsul pe acolo, la care participă toată lumea, dar una e când ești gazdă, și alta când ești musafir: responsabilitatea ca totul să iasă bine e la tine, nu la ceilalți.

Și uite așa arată săptămânile mele de câteva luni de zile. Mai precis de pe 9 ianuarie, când am început predarea de engleză în Pipera. Chiar și așa, nici înainte nu eram mai liberă, căci ma duceam în Pipera pentru masajul ayurvedic și lecțiile particulare de yoga ale Violetei și ale Andreei Marin. Între yoga shāla și Pipera, mă opream pe la contabila mea, la Obor, care văzând că mă prinde greu, și-a chemat toată familia plus angajata la lecțiile de engleză. Și pune-te și predă engleza la 5 persoane cu niveluri diferite de engleză într-o oră și jumătate! Plecam epuizată, deși acum i-am mai grupat și parcă e mai bine, dar tot îmi ia toată energia, căci trebuie să am atenția distributivă la maxim, să îi ajut pe toți să progreseze.

A mai rămas ceva? Da, ajutoarele mele fără de care totul ar fi și mai greu de realizat: mama, tata și Alex. Alex e copilul meu înfiat, dar fără acte. E copilașul meu de suflet pe care l-am cunoscut în niște circumstanțe ce nu pot fi povestite online. Și de care m-am atașat tare mult, deși până anul acesta ne-am văzut rar și mai mult ca să povestim ce am mai făcut fiecare. Dar mai nou a revenit în viața mea și suntem mai apropiați ca niciodată. Și ca orice copil cuminte, el își ajută mămica, adică pe mine, cu tot ce poate. Și poate multe: curățenie lună acasă și la yoga shāla, cumpărături, pornit și deszăpezit mașina, cărat bagaje și mai nou gătit preparatele pentru cursul de sâmbătă. Căci de, dacă tot ziceam că Yoga România e un mic ashram autentic în centrul Bucureștiului, atunci nu ne dezicem și sâmbătă de sămbătă gătim câte ceva bun, ba uneori am dat și la pachet celor prezenți.

Și acum să trecem la mama și la tata. Ce aș putea spune decât că sunt cei mai magici părinți, care mă divinizează așa cum o divinizez eu pe Fecioara Maria sau pe Kali Devi? Mă ajută mai ales prin faptul că au înțeles că sunt foarte ocupată în această perioadă, încât abia dacă reușesc să îi mai sun zilnic. Iar când îi sun, e pe fugă. Rușine să îmi fie, uite voi trece și asta la to do-ul meu zilnic: vorbit cu părinții zilnic, pe îndelete. Pe deasupra, îmi gătesc și îmi trimit pachete, la fel ca în perioda facultății. Mama și luat toate zilele de concediu pe care le avea de recuparat și le-a petrecut la mine – făcând treabă, evident. A spălat, a curățat, a făcut piața, a gătit, mi-a cumpărat haine și încălțări, mi-a achitat impozitele la casă și mașină etc. Tata este mai pragmatic și face restul lucrurilor indispensabile de la distanță: se ocupă mașină și de reviziile ei tehnice, de reparații prin casă, de montat decorațiuni, de reparat podele, de cumpărat telecomanda pentru televizor, de cumpărat jump-starter-ul fără de care mașina mea n-ar mai fi pornit toată iarna, de făcut focul în sobă de Crăciun, de plimbat cățelușii la Olt, de gătit vegetarian pentru mine, de ascuțit cuțitele prin casă, de cumpărat ștufe, cabluri de tractare pentru ROZ și iarăși cred că lista poate continua. Ah, și n-am spus că amândoi m-au ajutat cu decorarea spațiului închiriat pentru yoga. Și n-am menționat câți bani mi-au tot trimis pentru demararea business-ului.

În concluzie, am vreo 4 oameni cu totul speciali și frumoși care au făcut ca Yoga România să ia viață, iar acum o fac să trăiască și să crească. Ca voi, cei care citiți aceste rânduri sau care ne vizitați la cursuri, să vă bucurați de ore de relaxare maximă, departe de orice griji prin care trecem noi, cei care vi le organizăm. Căci a cere 200 de lei pe lună unui om căruia îi oferi nu doar 12 ședințe de yoga tradițională, ci un întreg ocean de cunoaștere la care îl faci să aibă acces, mi se pare un preț infim comparat cu ce primește. Cursurile mele în India costa aproximativ 10000 de dolari pe an – și mi se pare enorm de puțin, dacă te gândești că jumătatea înseamnă cazarea și masa. Aș fi oferit fără a clipi 10 milioane de dolari, dacă aș fi avut, pentru cei 2 ani petrecuți la picioarele gurului meu. Oare cum aș putea să îl răsplătesc vreodată pentru toată dragostea nemărginită, pentru toate chinurile la care l-am supus eu, cu mintea mea de neofită, cu mintea mea rudimentară de om semi-urbanizat și îndoctrinat prost? N-aș avea cum, nici într-o mie de vieți.

Dar fac și eu ce pot: i-o dedic pe aceasta, așa cum și-a dedicat-o și el pe a lui Vedelor. Așa cum și-a dedicat-o și Mircea Eliade pe a sa studiilor despre religie, constatând, după îndelungi cercetări, că omul a fost și este o ființă eminamente spirituala și religioasă. O concluzie desăvârșită de care omul actual a uitat demult să se bucure. Viața noastră n-ar trebui să fie altceva decât desfășurarea unor ritualuri sacre, care să ne reamintească în orice clipă de natura noastră divină și de prezenta Infinitului prin noi, prin ceilalți, prin tot ce există. Așa începe monismul. Și din păcate, este ucis de civilizațiile actuale, care numai „civilizate” nu merită să se numească.

Deci despre asta va fi vorba în această viață a mea: despre a continua ceea ce m-a învățat maestrul meu, învățat și el de maestrul și de bunicii săi, încât să nu e piardă încă tradiția sacrului. Iar între timp, să nu mă uit pe mine. De aceea îmi propun să revin la plăcerile sufletului meu: sanscrita și lectura Tantrelor. Și nu doar a lor, căci planul este să putem finaliza încă o carte care să decodifice simbolismul creștin, atât cel religios, cât și pe cel al ritualurilor tradiționale românești, care nu sunt nici pe departe păgâne, așa cum eronat gândesc unii preoți ortodocși. Iar toate acestea necesită cercetare. Textele dorm în biblioteca mea, în timp ce mintea mea se gândește cum să adune timpul ca să le trezească…

Am vrut un jurnal despre ziua de azi și mi-a ieșit o compunere. Și știu că ușile Inspirației s-au deschis pentru că în această noapte, ca nici într-o altă noapte, am tradus acea pagina din Divine Initiation. Nu am nici cel mai mic dubiu, sunt într-o conexiune așa de apropiată cu Divinitatea, încât explicațiile ar fi de prisos. Mă tot gândesc că dacă voi traduce o pagină pe zi, ceea ce se pare că îmi ia cam jumătate de oră, în aproximativ 1 an voi termina de tradus cartea în română. Va fi cel mai frumos cadou pe care îl voi putea face publicului român. Așă că mă rog Fecioarei să îmi dea puterea, să îmi găsească timpul, să facă tot ce va fi necesar pentru a putea finaliza această dorință de suflet.

Și pe lângă aceasta, mai am două doleanțe: să îmi fac cele 20 de dand zilnic, să fac o serie de forward bending vinerea și să studiez 1 oră la sanscrită zilnic. Și să mă culc mai devreme, dacă se poate. Dacă nu se poate, măcar să am energia și sănătatea necesare pentru a continua cu toate așa cum am început.

Acestea fiind spuse, să revin și la jurnalul de yoghină pe care tot zic că vreau să îl țin:

  • Astăzi, luni, 20 februarie 2017, m-am trezit la orele 13 și 18 minute.
  • Nu am mai putut ajunge la meditațiile la engleză cu contabila mea, așa că am anulat ora.
  • Mi-am făcut duș ca la carte, cu tot masajul inclus.
  • Am făcut o scurtă puja Zeiței, mi-am spus rugăciunile.
  • Am făcut 20 dand și streching-ul nervului sciatic.
  • Am mâncat înainte să plec spre Pipera.
  • Mi-am luat suficient timp pentru a călători, încât să nu mai alerg pe drum.
  • Am mâncat pachetul luat la mine în timp ce mă îndreptam către cursurile de yoga.
  • Cum nu mi-a mai fost foame seara, m-am delectat cu 4 bomboane Bucuria – noua mea redescoperire. Cred că de la efortul depus simt nevoie de ciocolată. Foarte bună, oricum, recomand cu drag.
  • Am ieșit de la metrou la 21.15 și am vorbit puțin cu cei dragi la telefon.
  • Duș din nou, spălat pe dinți, aerisit camera, băut ceai de tei cu miere de tei – un alt deliciu!
  • Am lăsat totul în ordine în casă, mi-am pregătit garderoba pentru mâine, mi-am dat cu ulei de cocos pe ten, mi-am aprins lumânări în cameră și m-am pus pe citit și tradus prima pagina din capitolul Surya, din Divine Initiation.
  • Am reușit să scriu articolul de jurnal pe blogul Yoga România.
  • Este ora 1 și 4 minute și umrează să mă culc. Cred că voi face nadi shodana pentru a adormi rapid. La ora 8.30 îmi va suna ceasul, sper să mă pot trezi odihnită pentru a continua tot ceea ce mi-am propus ca ritualuri zilnice.

Namaha!

În memoria lui Mircea Eliade

Exerciții yoga pentru slăbit

Yoga vindecă depresia

Yoga crește încrederea de sine

Schimbă-ți viața cu yoga!

Cât de importantă este Yoga

Yoga tratează diabetul, durerile de coloană

Cea mai eficientă meditație

Yoga și puterea de vindecare prin meditație

Yoga, beneficii asupra creierului

Cum îți poți trata problemele de sănătate prin Yoga

Yoga penru prima oră a zilei

Acest website folosește cookies proprii cât și plasate de terți pentru a îmbunătăţi experienţa dvs. de navigare si a analiza traficul pe site în scopuri de publicitate. Pentru a vă exprima consimțământul privind acceptarea tuturor cookie-urilor de pe site-ul nostru dați click pe DE ACORD. Puteți schimba oricând setările cookies în browser-ul dvs. Pentru detalii, accesati Politica de Confidentialitate si Cookies

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close